Avem în jurul nostru atât de multe exemple pozitive care ajung să sărbătorească 25 de ani de căsătorie și arată la fel de fericiți ca în prima zi, dar avem și exemple negative care păreau cei mai îndrăgostiți oameni din univers, iar în câțiva ani se prezintă în fața notarului uitându-se cu ură unul la altul ne mai știind cum să își împartă bunurile. 

Oare unde e secretul? Oare se schimbă ceva după marele DA? DA, se schimbă dar ține de noi cum se schimbă. Inevitabil doi oameni care trăiesc împreună se influențează reciproc, acum depinde dacă această influență ne ajută să creștem frumos împreună sau ne depărtează.

Eu consider că nu există o rețetă universală, iar răspunsul este în noi, în fiecare dintre noi și în cuplu. 

Vă mărturisesc că nu am crescut într-o familie tradițională, nu am știut niciodată ce înseamnă o căsătorie, sau o relație, nu am văzut deloc în jurul meu ce înseamnă viața de cuplu. Așa au fost vremurile, așa au hotărât ai mei că e mai bine, să își ducă viețile la sute de km distanță unul de celălalt, iar tot ce am învățat despre iubire și relații a fost "on the hard way". 

Am visat mereu la Mr Right, dar niciodată nu am știut să îl definesc. Cu fiecare băiat care mi-a frânt inima sau căruia i-am frânt inima am devenit mai puternică și am învățat multe lucruri despre mine și despre cum merg lucrurile în această poveste numită Iubire - Relații- Durabilitate.

Încet încet s-a conturat portretul lui Mr Right, iar când el a apărut am știut în adâncul sufletului meu că și peste 50 de ani vom râde împreună cu aceeași poftă la cea mai mică glumă. 

Drumul până la cel mai important "DA" din viața noastră a fost scurt și a uimit pe toată lumea, însă doar după a început "distracția". Fiecare zi a fost și este o provocare, cu fiecare zi înțelegem lucruri despre noi ca persoane individuale, dar și ca familie. 

Pentru mine a fost o luptă interioară imensă, pentru că știam că îmi doresc o familie în care să ne acceptăm așa cum suntem, în care să ne simțim noi înșine în orice situație, iar încrederea să fie la loc de cinste. Îmi doream să nu ne pierdem copilăria și nici drăgălășenia care ne-a adus împreună. Am luptat cu mine ca să înțeleg ca pentru a avea încredere în cel de lângă mine trebuie să am mai întâi încredere în mine, pentru a fi iubibilă de cel de lângă mine trebuie să mă iubesc pe mine, pentru a fi respectată de cel de lângă mine trebuie să mă respect eu prima dată, pentru a crea o lume a noastră trebuie să creăm și să păstrăm spațiul personal al fiecăruia, iar cea mai importantă lecție a fost că pentru a funcționa împreună e bine să ne asumăm roluri. 

Asumarea unui rol în relație reduce frustrările, în cazul nostru eu sunt cea cu inițiativa și ideile, însă mă pierd în detalii și am nevoie de cineva care să mă țină pe direcție și să ducă lucrurile la bun sfârșit. Tot în contextul asumării rolurilor a fost și acceptarea unor minusuri - nu le numesc defecte deoarece aceste minusuri țin de perspectiva fiecăruia. Eu cum nu am avut exemplu real de relație în jurul meu, totul era construit în jurul poveștilor cu prinți și prințese și a filmelor de dragoste unde el e romanticul incurabil, iar ea o răsfățată. Viața m-a învățat însă că deși nu știe să facă surprize sau să cumpere cadouri și consideră că florile sunt frumoase în grădină, faptul că mereu găsește puterea să mă ridice atunci când greutățile vieții ne doboară, sau când pur și simplu cedez pentru că sunt om e cel mai mare gest de romantism. 

După aproape 5 ani de când am spus DA am realizat că nu m-am căsătorit cu Mr Right ci cu acel om imperfect care m-a făcut să îmi accept imperfecțiunea, iar pentru noi acesta a fost secretul și va fi o viață întreagă. 

Știu că este un articol diferit de tot ce am scris până acum pe blog, însă mesajul pe care doresc să vi-l transmit este că NUNTA - pentru care ne stresăm să fie perfectă- este doar o zi - o zi mare, dar este doar o zi din multe care vă sunt rezervate și ține de fiecare dintre voi să transformați fiecare zi într-una minunată la fel ca cea a nunții. Poate vă sună patetic, sau veți râde spunând că ați mai auzit acest lucru, dar pentru mine căsnicia este ca o cursă în care voi sunteți coechipieri cu diferența că niciodată nu trebuie să există concurență între voi ci doar dorință de a vă bea cafeaua împreună încă o zi, și încă una și tot așa. 

Până acum viața ne-a lovit destul și cu bune și cu rele și sunt sigură că ne va rezerva multe alte surprize care ne vor ajuta să creștem și să fim și mai puternici, dar mereu ține de noi doi cum le privim și ce învățăminte luăm din fiecare experiență.

E vremea Sărbătorilor și a magiei, dar cel mai important este vremea familiei și a timpului petrecut cu cei dragi. E momentul când timpul stă în loc și pentru câteva zile lăsăm grijile deoparte și ne bucurăm sincer de cei din jur. Vă las aceste gânduri sincere și vă promit că ne întâlnim la anul cu idei noi și sfaturi utile pentru o NUNTĂ NECRUNTĂ.